Raluca Ion

„Mătușa mea, pe care o evoc în carte și care era adolescentă în perioada interbelică, îmi povestea cum puneau pe masa de Paști doi cozonaci mari, cilindrici, tip panettone. Se punea un cozonac la un capăt al mesei, alt cozonac la celălalt capăt și între ei bunătățile de Paști, mielul, drobul, ouăle roșii, Dar cu cozonac se mânca tot, era un fel de pâine, nu se făceau încă umpluturi”, spune Tatiana Niculescu.

„Eram cu o mașină Mitsubishi cu tracțiune integrală, puternică, și a venit unul lângă mine cu o mașină tot așa. M-a recunoscut, a spus la semafor să facem liniuță și i-am spus că da.”

Doi instructori englezi veniți să țină cursuri la școala de condus defensiv a lui Titi Aur au avut un șoc atunci când au dat piept cu realitatea de pe șoselele din România. Foto: Lucian Alecu/ Shutterstock Editorial/ Profimedia

„A scăzut foarte mult nivelul școlii de șoferi în România. Mai mult, eu spun peste tot că, datorită evoluției sociale, dar și a tehnicii, ar fi trebuit să intre în programa școlii de șoferi capitole noi despre tot ce înseamnă evoluție tehnică, pentru ca să înțeleagă șoferul ce fac sistemele active”, spune Titi Aur. Foto: Sergei Zubkov/ Alamy/ Profimedia

O inițiativă legislativă își propune să le dea dreptul tinerilor dreptul de a obține permisul de conducere de categorie B și BE încă de la vârsta de 17 ani și să poată conduce autoturisme pe drumurile publice, cu condiția să fie asistați de o persoană care are, de cel puțin 10 ani, un permis din aceeași categorie. Foto: Christoph Soeder/ AFP/ Profimedia

Rusia reușește să prospere și să producă pe teritoriul său armament sofisticat pentru că a găsit căi de a evita sancțiunile occidentale, spune Armand Goșu, profesor, scriitor și istoric specializat în spațiul ex-sovietic.

„În mod tradițional, în România acționează două-trei rețele de informații, unii nici nu știu unii de alții. Probabil în acest moment, cei mai activi nu sunt cei de la SVR, spionajul clasic, ci cei de la GRU, militar”, a declarat Armand Goșu în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24. Foto: Inquam Photos/ George Călin

„Totul părea să se dreagă. Soțul meu a rămas cam un an cu brațul drept paralizat, atunci am descoperit nervii cresc ca plantele, el era înalt și avea mâna lungă și a durat un an până când a crescut din nou în mână nervul care fusese segmentat. Singurul lucru care era grav era faptul că eu nu mai știam să scriu, dar la propriu, adică chiar nu mai puteam, nu știu, nu îmi mai funcționa capul în același fel ca înainte. Și am început să mă joc, ca și când de-abia aș fi învățat să scriu”, a povestit Ana Blandiana. Foto: Inquam Photos/ Nichita Cojocea

„Sentimentul că era mai bine e totuși real și el vine din faptul că e mult mai greu să fii liber decât să nu fii liber. Atunci exista confortul spiritual care provenea din faptul că știam că noi toți suntem buni și Ceaușescu este rău și el e vinovat de toate. Tot ce era rău n-avea legătură cu noi, noi eram victime, în timp ce în condițiile de libertate ești în permanență responsabil de ceea ce se întâmplă. Mereu dai examen și, în funcție de cum îl treci, ți se desfășoară viața în continuare”, spune Ana Blandiana. Foto: Ana-BlandianaART©Artista-Tango via Facebook Humanitas

O viață are valoare până în ultima secundă, indiferent de numele diagnosticului sau timpul rămas în față. Însă România a dovedit în nenumărate rânduri că nu e o țară bună nici pentru bătrâni, nici pentru cei supuși suferinței la orice vârstă.